- probatóriu
- adj. m. [-riu pron. -rìu], f. probatórie (sil.-ri-e); pl. m. şi f. probatórii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
probatóriu
Look at other dictionaries:
probatoriu — PROBATÓRIU, IE, probatorii, s.n. adj. 1. s.n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiţie; totalitatea probelor adunate şi prezentate într un litigiu. 2. adj. Probator. – Din lat. probatorium. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
probator — PROBATÓR, OÁRE, probatori, oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98 PROBATÓR adj. v. justificativ. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
probatorio — pro·ba·tò·rio agg. TS dir. 1. che ha valore di prova: elemento probatorio Sinonimi: probante. Contrari: indiziario. 2. che attiene alle prove: documento probatorio {{line}} {{/line}} DATA: av. 1835. ETIMO: dal lat. mediev. probatōrĭu(m), der. di… … Dizionario italiano
probă — PRÓBĂ, probe, s.f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Probă cu martori = susţinere prin martori a unei afirmaţii în faţa instanţelor de judecată. ♢ loc. vb. A da probă (sau probe) de … Dicționar Român
